PESIMISM:
Cancerul se răspândeşte în mine prea repede. Înfloreşte ca o floare. Şi nu rezistă nici măcar un an... 4 anotimpuri. Cancerul meu e ca un ghiocel... După iarna grea şi albă, el ridică albeţea la suprafaţă, îşi arată adevărata faţă. Ar trebui să îmi pară rău, căci nici acest ghiocel nu rezistă măcar un anotimp...doar o lună...prima lună a primăverii, cea vestitoare de frumuseţe şi viaţă.
Asta e primăvara...aduce viaţă. Cancerul meu, ghiocelul meu, moare după numai o luna, şi ia totul cu el. O luna de viaţă are. Toată frumuseţea o ia cu el. Moare. Mor.
Acum îmi doresc mai mult ca niciodată ca iarna asta grea să nu se mai sfârşească. Fără iarna aş muri.
Dar iarna este friguroasă... Mii de cuţite parcă îţi izbesc faţa. Dureros! Însă, aş păstra-o aşa cum e doar să îndepărtez primăvara.
Primăvara îmi spune DA, iar eu ei NU.
OPTIMISM:
Scurt şi la obiect (probabil aţi mai auzit asta) :
LOVE the best, FUCK te rest!
