Şi cum o tânără blondă cu ochi albaştrii se duce la culcare, capul şi-l aşează pe pernă adormind numai decât. Somnul o cuprinde şi se lasă purtată de tainele viselor.
E puţin cam ciudat pentru ea… e prea întuneric. Nu vede nimic. De ce trebuie să fie aşa? Stă un moment şi cugetă şi observă că mai e cineva cu ea. L-a simţit de când a intrat aici. Parcă ar fii vrut să o protejeze. E un înger? Inima îi bate din ce în ce mai tare, nemaisuportând întunericul. E prea de tot. Nici nu ştie unde se afla defapt.
Stă un moment privind spre fereastră... Se simte atât de singură. Numai dacă ar ştii ce să facă şi unde să se duca să ajungă la locul ei din pat….
Dintr-o dată se aude ceva. Apare din nou el, dar nu poate să-i zărească chipul. E un tânăr înalt, bine aranjat , cu pantaloni de stofă negrii şi o bluză roz sub care se află o cămaşă albă. Se aşează lângă ea. Un moment unic de care crede că ar trebui să şi-l amintească întotdeauna deoarece lângă el, ea, se simţea în siguranţă şi păzită. În întunericul acela se imagina pe un câmp plin de flori albe, zâmbind sub razele strălucitoare ale soarelui. Simţea că inima ei nu mai poate fii încetinită, simţea că o ia razna, simţea …fericirea absolută. Dar liniştea şi întunericul stăpânesc locul în continuare.
Se uită într-o parte şi-ntr-alta şi vede o luminiţa într-un colţ. Se duce spre ea şi de acolo iese un bătrân care o apucă de mână şi o roagă să îl ducă într-un anume loc. Dar în acel moment îngerul parcă ar vrea să… însă e prea târziu, dispare.
Ea pleacă spre locul dorit de bătrân. După un timp, îl vede pe el. Era entuziasmată deoarece credea că singura ei speranţă şi companie dispăruse. Dar nu era aşa. Acesta nu ar fii îngăduit aşa ceva.
Se îndreaptă spre el şi îl atinge tandru cu o mână pe piept şi îşi ridică uşor privirea. Nu poate să îi vadă faţa, dar ea crede că e magnific. Are atâta mister în el şi chestia asta o atrage…o atrage enorm, vrea să fie mai aproape, să îi simtă respiraţia cum se izbeşte de faţa ei, să simtă căldura sufletului lui. Ar vrea să îl simtă trup şi suflet. Ar vrea să îi fie o picătură de roşu-aprins să îi străbată tot corpul şi când ajunge la inimă să rămână acolo blocată, în bătaia inimii lui…
Îşi întredeschide buzele şi cu o voce sfioasă îl întreabă tremurând dacă are să mai fie aici când se întoarce. Atunci, doar pentru o clipă, a auzit vibraţiile vocii lui străbătându-i urechile ajungând în adâncul sufletului ei. O cutremurase, deşi era doar un răspuns banal “Da.” Pentru ea însemna mult mai mult decât atât. Se simţea atât de copleşita încât bătrânul, nemaiavând răbdare, o trage de mână şi o desparte de el. Şi cu toate astea, ar fii vrut să rămână cu alesul ei toată viaţa. Farmecul dispare o dată cu îndepărtarea de îngerul ei.
Când, în sfârşit ajunge la destinaţie, primul ei gând a fost întoarcerea la el, la sălaşul vieţii ei, acolo unde simţea că trăieşte liberă fără obligaţii.
Se apropie de acesta. Îl priveşte şi ceea ce vede nu e o fiinţă oarecare. Nu…. Nicidecum! Crede că e mai mult decât atât. E un înger magnific lângă care se simte extraordinar de bine şi fericită. Lângă el simte că ar putea trece peste orice obstacol care o împiedică să ajungă la o viaţă veşnică..veşnică….veşnică. Ce frumos!
Se întoarce cu faţa spre ea. Înăuntrul ei totul începe să se mişte. Sângele i se urcă la cap şi o face mai vioaie, mai roşie în obrăjiorii ei fini şi delicaţi. Acesta nu zice nimic, dar ea începe să simtă cum i se mişc picioarele şi se îndreaptă către el. Cu paşi mici, dar repezi se duce către el, îşi ridică mâinile şi ar fii vrut să îl strângă în braţe şi să-i simtă bătăile inimii lui pe pieptul ei, dar o iau toate căldurile şi nu îşi mai simte trupul, nu mai vede şi nu mai aude nimic. Teama o cuprinde din nou pentru că nu ştie ce se va întâmpla cu ea. El, însă , dispare din nou…
Fata respiră repede şi greu.
La un momentdat se opreşte şi observă că distanţa dintre ei e mare, dar chiar şi în întuneric îl vede şi păşeşte nedumerită de ceea ce se va întâmpla. Se apropie şi când este la numai un pas distanţă de el, acesta lasă capul în jos. Îl priveşte şi nu-şi vine a crede că nici acum nu-i poate vedea chipul.
Dar lasă totul deoparte şi profită de moment aşezându-şi capul pe pieptul lui prelingându-i-se pe obraz o lacrimă. O ia în braţe şi îşi sprijină şi el bărbia de ea. Un moment de neuitat.
Ar vrea totuşi să îl întrebe cine este şi o şi face. Se îndepărtează de el pentru a-i putea vedea mişcarea buzelor, dar nimic… Totul se transformă în nimic şi pentru o secundă îi simte respiraţia pe gâtul ei, apoi buzele cum îi sărută tandru obrazul. Se opreşte în colţul gurii şi se îndepărtează. Prin întuneric a simţit cum o priveşte, apoi şi-au unit buzele într-un sărut magnific. A început foarte frumos…încet şi pasional. Dar apoi, ea simţise cum s-a transformat într-unul sălbatic. O copleşea! O ameţise complet şi s-a lăsat purtată de el.
Brusc, el se retrage. De buzele ei, de corpul ei, până când o mai ţinea doar de mâini. Ea avea multe în gând : “Ia-mă cu tine! Las totul pentru tine…. Absolut tot! Numai să mă iei cu tine. Eşti atât de mirific. Cu tine aş vrea să trăiesc pentru totdeauna!” Era pur şi simplu îmbătată.
În clipa următoare, el îşi lasă capul în jos ca o dezamăgire şi dispare. Ştia ce gândeşte. El ştia că niciodată nu vor putea rămâne împreună.
Aceasta rămâne singură în întuneric simţind cum inima îi e zdrobită, iar de frică să nu o piardă îşi duce o mână la piept iar cu cealaltă îşi atenuează căderea. Vrea să fugă, să alerge cât mai departe de tot! Nu mai vrea nimic din toate astea pentru că o doare.
Are încredere în el. Ştie că nu va fi ultima oară când îl va vedea. Lacrimile îi curg şi suspină dupa el, după necunoscut aşteptându-l exact în acelaşi loc, dar ştie că el nu va putea să vină cu ea. Atunci el apare din nou, o ridică în picioare şi cu săruturi mici îi şterge lacrimile prelinse pe faţa acesteia. Ar fii vrut să vină o ploaie torenţială să nu se mai oprească.
Îi dă drumul şi încearcă să îi şoptească ceva la ureche. Ea nu poate auzi. Apoi îi ia mâna, îi strecoară ceva în plamă şi i-o strânge într-un pumn. Se uită la ea, iar cu inima zdrobită o sărută din nou apoi dispare… Definitiv!
Fata se uita în jur, apoi închide ochii şi se trezeşte la realitate. Copleşita de amorul lui îşi întredeschide ochii şi vede că în mână are un bilet pe care scria : “Nu exist, dar te voi bântui mereu!”.
Dureros….
