Adio

Este pentru cineva special care a terminat clasa a XII-a. De acea persoană o să îmi fie cel mai dor. Păcat că timpul a fost prea scurt... Îmi doresc doar să te mai văd, măcar o dată...


E trist,e trist soarele în asfinţit,
Iar tu mâine vei pleca,
Timpul ne va despărţi
De ce trebuie să pleci acum?
Când ochii tăi m-au fermecat,
Dintre toţi cel mai mult...


Ref: La plecarea ta...
Aş vrea să-ţi spun:
Sunt sigură că ne vom revedea,
La plecarea ta...
N-aş vrea să-ţi spun:
Adio...adiooo,
Nici cuvintele,
Nu pot să facă
Mai uşoare,despărţirile,
Doar privirile,
Pătrund adânc în suflete,
În suflete.......


Lacrimi,lacrimi în ochii tăi vor apărea
Întâmplări vor încerca
Să-ţi aprindă dragostea,liniştea
Sau poate,poate mână-n mâna într-o zi
Pe drumul vieţii vom porni
Încărcaţi cu amintiri,amintiri....

Ref:...

Love

Lasă-mă să-ţi vorbesc despre nopţile în care adorm cu ochii strâns închişi şi mâna încleştată lângă inimă, închipuindu-mi pentru o secundă că aud respiraţia lui lungă şi calmă lângă mine, şi deschid ochii şi privesc în gol şi ştiu că el a dispărut cu o secundă mai devreme. Dacă aş aprinde destul de repede lumina aş mai putea vedea încă urma trupului lui dispărând încet dintre cearceafuri. Însă din adâncimea acelei nopţi ce făcuse să îmi înceteze bătăile inimii,ceva care nu se putea desluşi,dar ce strălucea ca soarele, ceva care părea că ridică în mine o mişcare ca de aripi se ivea şi începea să răsucească o urcare şi o coborâre de spirală... era sufletul, acea lumină de soare cu aripi şi fără de aripi,urzitor al vieţii care te simţea aproape,deşi erai atât de departe.

Mi-am dat seama că cel mai dureros lucru ar fii să pierd acest sentiment de iubire. Am auzit că e doar un vis fără de rost,dar cineva va dovedi contrariul.

Lasă-mă să-ţi vorbesc de dimineţile în care mă trezesc căutând ceva nedefinit,dar atât de aproape,încât,dacă încerc să ating acel ceva voi reuşi atât de aproape şi totuşi niciodată acolo atât de departe. Seara simt cum mi se strecoară în braţe, fără să ştiu dacă e mort sau viu, ceva pe care îl ţin strâns la piept... Deschid ochii şi mă aflu în alt întuneric decât în cel din care ieşeam...iar apoi iluzia se risipeşte brusc,lăsând în urmă pumnii strânşi şi-o lacrimă în colţul ochiului stâng.

Singurătatea ar începe să mă doară...şi aş începe să sper. Ar putea să treacă zile,săptămâni,luni... Nu aş avea decât urmele  tăcerii lui pe care timpul s-ar încăpăţâna să le şteargă. M-aş lupta cu timpul, dar degeaba...el va rămâne...prezenţa lui m-ar urmării peste tot.

Am crezut în tristeţe,dar niciodată în fericire,până acum... El va fi fericirea mea. Va apărea pentru a-mi reda speranţa de care sufletul meu avea nevoie să poată simţi că sentimentul de bucurie şi iubire este,defapt,nemuritor.

Dragostea,frumosul,fericirea... Le voi descoperi prin el. Le iubesc mai sus de sus şi le răsar de la apus.

Sfârşitul nu mai există. Eternitatea s-a născut. Infinitul e aproape doar pentru cei care nu ştiu să iubească.

True and perfect nails

Cuvinte despre...nimic

     Vreau să vă scriu despre ceva pe care probabil nu o să înţelegeţi… Sau poate da. Deci … nu e prea simplu, dar toate au un început. Începutul meu a fost undeva într-o zii de iarnă, nu ştiu exact dacă a fost friguroasă. Nu îmi place iarna! De ce m-am născut iarna? Eu aş fii vrut primăvara, în luna mai, dar asta e… Nu-ţi poţi alege începutul şi de asemenea nici sfârşitul. Să revin… A fost o zii de iarnă… După-masa. Probabil de aia dorm până aşa târziu. Asta e! Dacă mi-e somn, n-am ce face….

     A doua chestie pe care vreau să o zic e că, undeva peste un an şi ceva mai vine şi surioara mea pe lume…. Mda….

     Copilăria nu mi-a fost foarte fericită, dar am avut parte de un timp extraordinar şi de clipe minunate lângă cei pe care acum nu mai înseamnă nimic pentru mine. Ce să faci… Nu poţi să ştii niciodată ce se ascunde în spatele fiecărei feţe… Dar am cunoscut şi alte persoane care, în timp, mi-au devenit prieteni… Şi chiar sunt nişte prieteni extraordinari. Despre ei pot spune multe… În cele mai neuitate clipe au fost lângă mine.

     Am făcut tot ce se putea face… Bine, aproape tot. Mai sunt unele “întâmplări” pe care urmează să le fac. Toate la timpul lor. Încă mai am timp. Sper doar ca mâine când o să fiu în drum spre şcoală să nu mă calce o maşină. Ar fii aiurea. Şi nici nu îmi doresc asta. Nu îmi doresc nimic din ce e rău sau nedrept.

     Ce e drept e că de fiecare dată ajung să pic în locul nepotrivit la timpul nepotrivit. Asta face ca lucrurile să fie mai interesante. Ce e mai nedrept e că trebuie,ca noi fetele în general, să suferim după nişte tâmpiţi, care unele zic că nu au pic de sentimente sau suflet, dar eu spun că şi ei trebuie să simtă ceva,se admit excepţii (unii băieţi chiar sunt nesimţiţi).  Ştiu cum e. Nu e prea frumos. Deloc… Şi acum mai regret ce i-am făcut, dar asta e! Dacă aş avea măcar o şansă să vorbesc cu el, i-aş explica tot ce s-a întâmplat defapt. Dar nu o să am această şansă  niciodată, iar dacă aş încerca să îi spun cu forţa în cel mai probabil caz o să râdă de mine. Pentru asta îmi pare cel mai tare rău. În rest nu regret nimic…

     Bun… Pot să vă mai spun că am fost cu cei mai nepotriviţi băieţi pe care i-aş fii putut alege. Mă gândesc…. Mnu… Deocamdată nimic nu îmi vine în minte ceva bun. Acum sunt la o fază în care trec la o “altă prăjitură”,vă explic. Băieţii sunt ca prăjiturile. Te uiţi la vitrine,nu ştii ce să alegi,dar ca să nu iei o decizie greşită, le cumperi pe toate. Obligatoriu nu e să le înfuleci aşa pe toate că apoi,nah… E necesar doar să guşti câte puţin până când dai de cea mai bună,delicioasă prăjitură. Apoi îţi dai seama că celelalte,dar nu toate, sunt expirate. Atenţie !!!! Am zis “nu toate”. Iar dacă se întâmplă să nu dai de gustul acru, adică să dai peste cel mai nesimţit băiat ever, trebuie de readus aminte ce zis MARILYN MONROE  “Când îţi vezi fostul iubit cu o altă fată nu uita ce te-au învăţat părinţii: jucăriile vechi le dai copiilor celor mai puţin norocoşi.” Sunt mii şi sute de băieţi în lume. Valabil şi pentru băieţi. Nu se sfârşeşte totul când eşti părăsit.

Acum aştept…. Presimt că ce o să “gust” o să fie ceva mai bun ca ceilalţi. Mda… Aşa am zis şi la restul. Văd eu ce iese…