Sfârşit de zi, început de noapte,
Apus perfect cu raze îndreptate
Spre visele de ieri uitate
Ce revin din ceruri înstelate.
Amorezaţii pe o băncuţă la lac
Se privesc ochi în ochi şi tac.
Îmbibaţi cu mirosul de alb liliac,
Afrodiziacii cred că totul este ambroziac.
Suferind de o iubire uşoară
Îşi ating buzele pentru întâia oară.
Fata este o frumoasă fecioară,
Iar el, sufletul ei de odinioară.
Luna răsare, soarele dispare,
Culori şi priviri arzătoare,
Absolut totul se duce în uitare.
Intimitatea pentru cei doi apare.
Priviri pătrunzătoare se reîntâlnesc.
Ochii lui de un albastru ceresc
O face să uite de ce e demonicesc.
El ,printre suspine, îi şopteşte “Te iubesc!”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu