Vreau să vă scriu despre ceva pe care probabil nu o să înţelegeţi… Sau poate da. Deci … nu e prea simplu, dar toate au un început. Începutul meu a fost undeva într-o zii de iarnă, nu ştiu exact dacă a fost friguroasă. Nu îmi place iarna! De ce m-am născut iarna? Eu aş fii vrut primăvara, în luna mai, dar asta e… Nu-ţi poţi alege începutul şi de asemenea nici sfârşitul. Să revin… A fost o zii de iarnă… După-masa. Probabil de aia dorm până aşa târziu. Asta e! Dacă mi-e somn, n-am ce face….
A doua chestie pe care vreau să o zic e că, undeva peste un an şi ceva mai vine şi surioara mea pe lume…. Mda….
Copilăria nu mi-a fost foarte fericită, dar am avut parte de un timp extraordinar şi de clipe minunate lângă cei pe care acum nu mai înseamnă nimic pentru mine. Ce să faci… Nu poţi să ştii niciodată ce se ascunde în spatele fiecărei feţe… Dar am cunoscut şi alte persoane care, în timp, mi-au devenit prieteni… Şi chiar sunt nişte prieteni extraordinari. Despre ei pot spune multe… În cele mai neuitate clipe au fost lângă mine.
Am făcut tot ce se putea face… Bine, aproape tot. Mai sunt unele “întâmplări” pe care urmează să le fac. Toate la timpul lor. Încă mai am timp. Sper doar ca mâine când o să fiu în drum spre şcoală să nu mă calce o maşină. Ar fii aiurea. Şi nici nu îmi doresc asta. Nu îmi doresc nimic din ce e rău sau nedrept.
Ce e drept e că de fiecare dată ajung să pic în locul nepotrivit la timpul nepotrivit. Asta face ca lucrurile să fie mai interesante. Ce e mai nedrept e că trebuie,ca noi fetele în general, să suferim după nişte tâmpiţi, care unele zic că nu au pic de sentimente sau suflet, dar eu spun că şi ei trebuie să simtă ceva,se admit excepţii (unii băieţi chiar sunt nesimţiţi). Ştiu cum e. Nu e prea frumos. Deloc… Şi acum mai regret ce i-am făcut, dar asta e! Dacă aş avea măcar o şansă să vorbesc cu el, i-aş explica tot ce s-a întâmplat defapt. Dar nu o să am această şansă niciodată, iar dacă aş încerca să îi spun cu forţa în cel mai probabil caz o să râdă de mine. Pentru asta îmi pare cel mai tare rău. În rest nu regret nimic…
Bun… Pot să vă mai spun că am fost cu cei mai nepotriviţi băieţi pe care i-aş fii putut alege. Mă gândesc…. Mnu… Deocamdată nimic nu îmi vine în minte ceva bun. Acum sunt la o fază în care trec la o “altă prăjitură”,vă explic. Băieţii sunt ca prăjiturile. Te uiţi la vitrine,nu ştii ce să alegi,dar ca să nu iei o decizie greşită, le cumperi pe toate. Obligatoriu nu e să le înfuleci aşa pe toate că apoi,nah… E necesar doar să guşti câte puţin până când dai de cea mai bună,delicioasă prăjitură. Apoi îţi dai seama că celelalte,dar nu toate, sunt expirate. Atenţie !!!! Am zis “nu toate”. Iar dacă se întâmplă să nu dai de gustul acru, adică să dai peste cel mai nesimţit băiat ever, trebuie de readus aminte ce zis MARILYN MONROE “Când îţi vezi fostul iubit cu o altă fată nu uita ce te-au învăţat părinţii: jucăriile vechi le dai copiilor celor mai puţin norocoşi.” Sunt mii şi sute de băieţi în lume. Valabil şi pentru băieţi. Nu se sfârşeşte totul când eşti părăsit.
Acum aştept…. Presimt că ce o să “gust” o să fie ceva mai bun ca ceilalţi. Mda… Aşa am zis şi la restul. Văd eu ce iese…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu