Am uitat numele tău
Am ucis împărăţia ta
Fără voia ta
Cerul negru
Aşa e şi pe pământ
Pâinea noastră cea de toate zilele
Ne batem pe ea astăzi
Şi toţi profită de greşelile noastre
Şi nici noi nu iertăm greşiţilor noştrii
Şi ne ducem cu toţii în ispită
Căci din noi izvorăşte ce-i rău
Amin."
Deliric1 - Negru
Mic jurnal :
5 februarie 2011
Când mă gândesc la ce am suferit şi la cât am pătimit în viaţa mea, deşi scurtă, mi se pare că am trăit degeaba. Unii oameni trăiesc zeci de ani, şi totuşi, când închid ochii, pot spune că au trăit aievea, căci au fost doar nişte simpli trecători prin viaţă.
În schimb, pe mine, viaţa m-a învăţat că iubirea adevărată nu moare niciodată din sufletul omului, ba chiar ne însoţeşte şi dincolo de ea. Niciodată tu nu ai dispărut din viaţa mea. Mă abăteam pe la câte-o inimă singuratică, întocmai ca a mea, din ce în ce mai speriată deoarece mă gândeam că voi uita cum se iubeşte. Iar când nu găseam ceea ce îmi doream, simţeam cum deodată în sufletul meu se prăbuşesc toate clădirile monumentale, clădite de-a lungul relaţiei, cu zgomot înfiorător de cuvinte stoarse din adevăratul sens... În urmă nu rămâneau nici măcar ruinele. Doar tu ai putut să le laşi şi, probabil pentru altcineva nu mai era loc. Pentru a le putea reclădi, am avut nevoie de tine, iar acum sufletul meu e reîntregit că îmi eşti din nou aproape.
Acum stau în pat, iar când încerc să închid ochii îmi apari tu. E minunat să te ştiu lângă mine, dar îi deschid repede, căci un vis e o amăgire. Nu gândi greşit. Ador să te văd chiar şi când nu eşti lângă mine, dar eu vreau totul real. Te iubesc!
14 februarie 2011
Acum e altfel, ştiu ce este...ştiu... Acum ştiu ce îmi doresc, iar acel ceva eşti tu.
Mi-am dat seama că cel mai dureros lucru e să te pierd. Am auzit că iubirea e doar un vis fără de rost, dar tu ai dovedit contrariul.
Singurătatea ar începe să mă doară...şi aş începe să sper. Ar putea să treacă zile, săptămâni, luni... Nu aş avea decât urmele tăcerii tale, dacă te-aş pierde, pe care timpul s-ar încăpăţâna să le şteargă. M-aş lupta cu timpul, dar degeaba... Tu vei rămâne; prezenţa ta m-ar urmări peste tot.
Am crezut în tristeţe, dar niciodată în fericire, până acum... Tu eşti fericirea mea. Ai reapărut pentru a-mi reda speranţa de care sufletul meu avea nevoie să poată simţi că sentimentul de bucurie şi iubire este, defapt, nemuritor.
Dragostea, frumosul, fericirea...le-am descoperit prin tine. Le iubesc mai sus de sus şi le răsar de la apus.
Te iubesc doar pe tine!
15 februarie 2011
Când nu eşti lângă mine timpul se scurge anevoia, cu picătura. Acum te iubesc numai pe tine; niciodată nu am mai iubit aşa, iar altul nu va putea sa-ţi ia locul niciodată şi cu niciun preţ.
La urma urmei, tu eşti cel care mi-a tulburat sufletul de nu mă mai regăsesc. O putere neînţeleasă, dar pe care o simţim cum pluteşte în jurul nostru ne reglementeză viaţa dincolo de cea conştientă. Această forţă a dragostei porunceşte ca tu să fi al meu, iar eu a ta pentru a nu tulbura cerul iubirii.
21 februarie 2011
Eşti cel mai minunat lucru care mi s-a întâmplat vreodată. La tine nu aş putea renunţa niciodată şi nici nu aş vrea nimic în schimbul tău. Doar pe tine te iubesc...şi te iubesc foarte mult.
1 martie 2011
Fără tine nimic nu e. Indiferent că e miez de zi sau miez de noapte, eu te aştept...te aştept să vi printre şoapte, te aştept mişcată de mândrie şi simţind cum creşte în inimă iubirea stăpânitoare, iubirea ce pecetluieşte soarta oamenilor. De câte ori evoc opririle în loc în ochii tăi, simt o neînţeleasă emoţie, aproape că mă desprinde de realitate. Iubirea mea faţă de tine nu încape într-o definiţie sau în nişte cuvinte simple. Trebuie să o simţi pentru că ceea ce spun, chiar dacă nu e destul şi exprimat cum trebuie, este adevărat... Defapt, e mai mult decât adevărat, e ceva...mai mult nu pot să zic decât că te iubesc mai mult ca orice.
5 martie 2011
Poate temperatura prea ridicată care nu a scăzut nici acum m-a făcut să văd unele lucruri pe care probabil le-am observat, dar nu mi-am dat seama de ele. Stau şi analizez fiecare secunda petrecută cu tine şi îmi dau seama că traiul meu nu este degeaba.
19 martie 2011
Dacă el m-ar suna şi mi-ar spune că nu mai există nicio şansă la tot ceea ce a fost, atunci eu aş înceta să mai exist, căci aş crede că în aceşti ani am aşteptat degeaba...că am aşteptat să văd cu proprii mei ochi că după se află doar dureri îngrozitoare, nemărginite şi chinuri nemaiîntâlnite. Fără el nimic nu e, nimic nu există şi nimic nu mai are rost.
21 martie 2011
Nu voi trăi până la nesfârşit. Vreau să profit de viaţă şi vreau să am parte de tot ce e mai bun şi frumos , iar prin faptul că tu eşti în viaţa mea, asta o face perfectă.
31 martie 2011
Dragostea-i frumoasă tocmai pentru că nu cunoaşte nicio limită. E preferinţă sinceră. Nu voi putea să te iubesc cu sila. Te iubesc pentru că singura care-mi poate impune asta este inima mea. Nu pot spune ca voi avea zile îndeajuns de multe încât să văd că dragostea nu are limite, dar mă va urma şi apoi, căci ştiu că ceea ce simt eu pentru tine are orizonturile nemărginite. Ca stelele ce fac noaptea mai minunată, aşa străluceşti tu asupra mea. De fiecare dată când simt iubirea faţă de tine îmi dau seama că e o iubire pură. Sunt atât de mândră că te am lângă mine..e ca şi cum Raiul e pe pământ cu sentimentele ce s-au născut în mine. Simt cum pe lume suntem doar eu şi tu...noi. Nu pot să-mi iau gândul de la tine. Tot ce contează e că te am şi te iubesc!
2 aprilie 2011
Îmi pare rău, dar eu nu pot să fiu cu cineva căruia nu îi pasă de mine. Nu e vorba că eu nu mai simt nimic pentru tine, dar tu eşti mai fericit alături de prietenii tăi, aşa că nu vreau să te mai deranjez. Firea mea e una dintre acelea care şi-ai afla bucuria şi în cele mai nemărginite suferinţi dacă ar ştii că din ele ar fi stors o cât de mică mulţumire pe seama fiinţei iubite. Tu nu apreciezi asta. Şi, nu în ultimul rând, iar pleci şi nu mai vreau să trăiesc aceleaşi întâmplări ca acum câţiva ani. Tu ai ocupaţiile tale, iar eu am o anumită vârstă la care îmi doresc să-mi am iubitul aproape de mine....tu nu eşti. Crede-mă, nu m-am plictisit de tine şi niciodată nu aş putea.
14 aprilie 2011
Ţi-am zis de la început că îmi dau seama prea uşor când cineva mă minte, iar dacă nu sunt sigură de asta, mai devreme sau mai târziu tot aflu. Nu mă iubeşti, iar eu te urăsc! Te rog, uită că noi am fost împreună, uită tot ce am făcut, uită tot. Absolut tot! Mai simplu : Uită că măcar exist!
Altă zi, alte gânduri....2011
Uneori mă întreb ce se petrece acum în mintea ta sau ce gândeşti tu acum. Poate te gândeşti la mine, poate te gândeşti la cât de rău îţi pare sau poate nu e nimic în mintea ta pentru că pur şi simplu nu îţi pasă!!!
De câteva zile, continuu, mi se derulează tot în minte. De când am fost împreună şi până când totul s-a sfârşit, fiecare detaliu, fiecare gest, când m-ai sărutat prima oară...chiar şi când mi-ai zis pe facebook prima oară "nasol...sau ba nu că poţi să intri pe net". Practic, am puterea să resimt fiecare emoţie trăită alături de tine. Acum am puterea să-mi reamintesc chiar şi de acum 4 ani, exact tot ce s-a petrecut, când şi cum mă gândeam la tine. Ştiu când ne-am certat prima oara, îmi amintesc chiar şi reacţia celorlalte când m-au văzut alături de tine. Clar, mă urau. Însă, nu am vrut să cred că tu m-ai minţit în halul acela...chiar nu vreau să cred cât şi cum m-ai înşelat. Nici nu vreau să-mi amitesc. E singura chestie pentru care te urăsc. Dar te urăsc atât de mult cum nu te-am iubit mereu!
De fiecare dată când închid ochii, îmi imaginez cum stau în faţa unui ecran enorm...şi privesc atât de îndurerată acele momente, şi încep să plâng, să tremur şi să regret... Iar în acel moment iau o bâtă şi zdrobesc ecranul. Cioburile care le văd căzând parcă îmi dau o satisfacţie sufletească... Dar apoi privirea mi se îndreaptă înapoi şi văd că amintirile rămân, chiar mai vi ca niciodată.
Înăuntrul meu se dă o bătălie....între conştiinţa mea şi între realul care mă înconjoară. Uneori, vreau să câştige conştiinţa pentru că ea e singura care te vrea înapoi. Dar,uneori, îmi doresc din tot sufletul meu să câştige realul pentru că numai el ştie că tu m-ai minţit. Iar asta doare... Şi ce doare cel mai tare e că tu nu faci nimic, deşi ai spus că nu vei sta degeaba... Dar nu îţi pasă!
Nici nu ştiu dacă tot ce mi-ai spus pe parcurs e adevărat...
5 mai 2011
Nici nu am avut timp să sufăr... Nici nu aş avea de ce. Tot ce mai ştiu în ziua de azi e că te urăsc şi ÎMI DORESC ca tu să nu fi existat niciodată. Nu mă mai regăsesc.
Sunt pustie.
21 mai 2011
Încep să mă urăsc din ce în ce mai mult. O dorinţă arzătoare am avut de curând... Şi a fost singura care s-a îndeplinit. Nu mai vreau nimic din ce a fost şi nimic din ce este.
august 2011
Am uitat tot. Am băgat totul într-un sertăraş, dar nu am cheia.... Întotdeauna se va putea deschide oricând doreşte. Iar asta mă sperie.
Vreau să găsesc absolutul.
Acum stau în pat, iar când încerc să închid ochii îmi apari tu. E minunat să te ştiu lângă mine, dar îi deschid repede, căci un vis e o amăgire. Nu gândi greşit. Ador să te văd chiar şi când nu eşti lângă mine, dar eu vreau totul real. Te iubesc!
14 februarie 2011
Acum e altfel, ştiu ce este...ştiu... Acum ştiu ce îmi doresc, iar acel ceva eşti tu.
Mi-am dat seama că cel mai dureros lucru e să te pierd. Am auzit că iubirea e doar un vis fără de rost, dar tu ai dovedit contrariul.
Singurătatea ar începe să mă doară...şi aş începe să sper. Ar putea să treacă zile, săptămâni, luni... Nu aş avea decât urmele tăcerii tale, dacă te-aş pierde, pe care timpul s-ar încăpăţâna să le şteargă. M-aş lupta cu timpul, dar degeaba... Tu vei rămâne; prezenţa ta m-ar urmări peste tot.
Am crezut în tristeţe, dar niciodată în fericire, până acum... Tu eşti fericirea mea. Ai reapărut pentru a-mi reda speranţa de care sufletul meu avea nevoie să poată simţi că sentimentul de bucurie şi iubire este, defapt, nemuritor.
Dragostea, frumosul, fericirea...le-am descoperit prin tine. Le iubesc mai sus de sus şi le răsar de la apus.
Te iubesc doar pe tine!
15 februarie 2011
Când nu eşti lângă mine timpul se scurge anevoia, cu picătura. Acum te iubesc numai pe tine; niciodată nu am mai iubit aşa, iar altul nu va putea sa-ţi ia locul niciodată şi cu niciun preţ.
La urma urmei, tu eşti cel care mi-a tulburat sufletul de nu mă mai regăsesc. O putere neînţeleasă, dar pe care o simţim cum pluteşte în jurul nostru ne reglementeză viaţa dincolo de cea conştientă. Această forţă a dragostei porunceşte ca tu să fi al meu, iar eu a ta pentru a nu tulbura cerul iubirii.
21 februarie 2011
Eşti cel mai minunat lucru care mi s-a întâmplat vreodată. La tine nu aş putea renunţa niciodată şi nici nu aş vrea nimic în schimbul tău. Doar pe tine te iubesc...şi te iubesc foarte mult.
1 martie 2011
Fără tine nimic nu e. Indiferent că e miez de zi sau miez de noapte, eu te aştept...te aştept să vi printre şoapte, te aştept mişcată de mândrie şi simţind cum creşte în inimă iubirea stăpânitoare, iubirea ce pecetluieşte soarta oamenilor. De câte ori evoc opririle în loc în ochii tăi, simt o neînţeleasă emoţie, aproape că mă desprinde de realitate. Iubirea mea faţă de tine nu încape într-o definiţie sau în nişte cuvinte simple. Trebuie să o simţi pentru că ceea ce spun, chiar dacă nu e destul şi exprimat cum trebuie, este adevărat... Defapt, e mai mult decât adevărat, e ceva...mai mult nu pot să zic decât că te iubesc mai mult ca orice.
5 martie 2011
Poate temperatura prea ridicată care nu a scăzut nici acum m-a făcut să văd unele lucruri pe care probabil le-am observat, dar nu mi-am dat seama de ele. Stau şi analizez fiecare secunda petrecută cu tine şi îmi dau seama că traiul meu nu este degeaba.
19 martie 2011
Dacă el m-ar suna şi mi-ar spune că nu mai există nicio şansă la tot ceea ce a fost, atunci eu aş înceta să mai exist, căci aş crede că în aceşti ani am aşteptat degeaba...că am aşteptat să văd cu proprii mei ochi că după se află doar dureri îngrozitoare, nemărginite şi chinuri nemaiîntâlnite. Fără el nimic nu e, nimic nu există şi nimic nu mai are rost.
21 martie 2011
Nu voi trăi până la nesfârşit. Vreau să profit de viaţă şi vreau să am parte de tot ce e mai bun şi frumos , iar prin faptul că tu eşti în viaţa mea, asta o face perfectă.
31 martie 2011
Dragostea-i frumoasă tocmai pentru că nu cunoaşte nicio limită. E preferinţă sinceră. Nu voi putea să te iubesc cu sila. Te iubesc pentru că singura care-mi poate impune asta este inima mea. Nu pot spune ca voi avea zile îndeajuns de multe încât să văd că dragostea nu are limite, dar mă va urma şi apoi, căci ştiu că ceea ce simt eu pentru tine are orizonturile nemărginite. Ca stelele ce fac noaptea mai minunată, aşa străluceşti tu asupra mea. De fiecare dată când simt iubirea faţă de tine îmi dau seama că e o iubire pură. Sunt atât de mândră că te am lângă mine..e ca şi cum Raiul e pe pământ cu sentimentele ce s-au născut în mine. Simt cum pe lume suntem doar eu şi tu...noi. Nu pot să-mi iau gândul de la tine. Tot ce contează e că te am şi te iubesc!
2 aprilie 2011
Îmi pare rău, dar eu nu pot să fiu cu cineva căruia nu îi pasă de mine. Nu e vorba că eu nu mai simt nimic pentru tine, dar tu eşti mai fericit alături de prietenii tăi, aşa că nu vreau să te mai deranjez. Firea mea e una dintre acelea care şi-ai afla bucuria şi în cele mai nemărginite suferinţi dacă ar ştii că din ele ar fi stors o cât de mică mulţumire pe seama fiinţei iubite. Tu nu apreciezi asta. Şi, nu în ultimul rând, iar pleci şi nu mai vreau să trăiesc aceleaşi întâmplări ca acum câţiva ani. Tu ai ocupaţiile tale, iar eu am o anumită vârstă la care îmi doresc să-mi am iubitul aproape de mine....tu nu eşti. Crede-mă, nu m-am plictisit de tine şi niciodată nu aş putea.
14 aprilie 2011
Ţi-am zis de la început că îmi dau seama prea uşor când cineva mă minte, iar dacă nu sunt sigură de asta, mai devreme sau mai târziu tot aflu. Nu mă iubeşti, iar eu te urăsc! Te rog, uită că noi am fost împreună, uită tot ce am făcut, uită tot. Absolut tot! Mai simplu : Uită că măcar exist!
Altă zi, alte gânduri....2011
Uneori mă întreb ce se petrece acum în mintea ta sau ce gândeşti tu acum. Poate te gândeşti la mine, poate te gândeşti la cât de rău îţi pare sau poate nu e nimic în mintea ta pentru că pur şi simplu nu îţi pasă!!!
De câteva zile, continuu, mi se derulează tot în minte. De când am fost împreună şi până când totul s-a sfârşit, fiecare detaliu, fiecare gest, când m-ai sărutat prima oară...chiar şi când mi-ai zis pe facebook prima oară "nasol...sau ba nu că poţi să intri pe net". Practic, am puterea să resimt fiecare emoţie trăită alături de tine. Acum am puterea să-mi reamintesc chiar şi de acum 4 ani, exact tot ce s-a petrecut, când şi cum mă gândeam la tine. Ştiu când ne-am certat prima oara, îmi amintesc chiar şi reacţia celorlalte când m-au văzut alături de tine. Clar, mă urau. Însă, nu am vrut să cred că tu m-ai minţit în halul acela...chiar nu vreau să cred cât şi cum m-ai înşelat. Nici nu vreau să-mi amitesc. E singura chestie pentru care te urăsc. Dar te urăsc atât de mult cum nu te-am iubit mereu!
De fiecare dată când închid ochii, îmi imaginez cum stau în faţa unui ecran enorm...şi privesc atât de îndurerată acele momente, şi încep să plâng, să tremur şi să regret... Iar în acel moment iau o bâtă şi zdrobesc ecranul. Cioburile care le văd căzând parcă îmi dau o satisfacţie sufletească... Dar apoi privirea mi se îndreaptă înapoi şi văd că amintirile rămân, chiar mai vi ca niciodată.
Înăuntrul meu se dă o bătălie....între conştiinţa mea şi între realul care mă înconjoară. Uneori, vreau să câştige conştiinţa pentru că ea e singura care te vrea înapoi. Dar,uneori, îmi doresc din tot sufletul meu să câştige realul pentru că numai el ştie că tu m-ai minţit. Iar asta doare... Şi ce doare cel mai tare e că tu nu faci nimic, deşi ai spus că nu vei sta degeaba... Dar nu îţi pasă!
Nici nu ştiu dacă tot ce mi-ai spus pe parcurs e adevărat...
5 mai 2011
Nici nu am avut timp să sufăr... Nici nu aş avea de ce. Tot ce mai ştiu în ziua de azi e că te urăsc şi ÎMI DORESC ca tu să nu fi existat niciodată. Nu mă mai regăsesc.
Sunt pustie.
21 mai 2011
Încep să mă urăsc din ce în ce mai mult. O dorinţă arzătoare am avut de curând... Şi a fost singura care s-a îndeplinit. Nu mai vreau nimic din ce a fost şi nimic din ce este.
august 2011
Am uitat tot. Am băgat totul într-un sertăraş, dar nu am cheia.... Întotdeauna se va putea deschide oricând doreşte. Iar asta mă sperie.
Vreau să găsesc absolutul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu