Cu paşi repezi şi cu al ei păr lung
Se îndreaptă spre fereastră pentru a vedea un amurg.
Şi cum privea cu a ei ochi negrii argintii
Parcă pe soare "noapte bună" se putea citii.
Înlăcrimată şi plină de durere,
Părăsind-o,fără el, sufletul ei piere.
Secundele treceau una după alta anevoie,
În pat se aşează şi în sinea ei se-nconvoie.
"O, de-ar ştii el ce mi-a putut face...
Îl iubesc,dar nu se va mai putea întoarce.
Mă gândesc la tine nespus de neîncetat
Din clipa în care mi-am dat seama că ai plecat."
Şi tot suspinând si oftând din greu,
Şi-a dat seama că fără el nu poate fii "eu".
Lasă casă,lasă mamă,tată şi soră
Doar să-l găsească şi să se iubească o oră.
Trece peste munţi,ape şi văi
Străbătând nenumărate şi misterioase căi.
Tăindu-i calea vrăjitoarea rea şi malefică
Se sperie,dar îşi aduce aminte de iubirea ei unică.
Puterile şi le adună şi cu greu o învinge pe scorpie
Într-o luptă aprigă de hainele ţi le-ar fii rupt si ţie.
Şi cade la pământ sleită cu lacrmile-i pe obrajii păliţi.
Îl vede parcă venind,dar crede că e ficţiune şi imaginea se opreşte aici.
Dragul de el, se-aşează cu ochii holbaţi lângă ea
Şi abia atunci îşi dă seama de iubirea pe care o purta.
Părul ei lung îl mângâie ca pentru ultima dată
Şi pleacă mai departe spre viaţa lui întunecată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu