Într-un loc părăsit şi prăfuit totul e sobru. În toate colţurile,chiar şi în cele mai ascunse şi nevăzute predomină pânza de păianjen. Camerele sunt întunecate, iar totul este vraişte. Lucrurile nu mai sunt la locul lor şi nici razele soarelui nu mai au puterea de a străbate geamurile murdare. Iar cei ce domnesc peste acest tărâm al uitării sunt lucrurile pe care oamenii le cred nefolositore şi expirate.
Pe de altă parte, într-un alt cămin,o casă mare aşezată undeva, izolată, lângă pădure, focul arde în sobă,totul e curat şi strălucitor iar înăuntru miroase a prăjituri abia scoase din cuptor. Aici locuieşte o familie înstărită. Singurul lor copil,o fetiţă, care abia trecuse puţin de vârsta de 10 ani, i se oferă tot ce îşi doreşte şi aşa,încetul cu încetul a devenit foarte răsfăţată.
Dacă te uiţi de prima dată la ea pare un îngeraş. Are părul auriu şi aşezat în bucle uşor şi frumos ondulate. În ochii ei se poate vedea marea, e un albastru lin şi curat. Chipul ei angelic te duce uşor cu gândul că această fetiţă mică şi atât de frumoasă nu ar putea face nimic şi nimănui rău. Dar în spatele acestor aparenţe, acest copil e extrem de hotărâta ce vrea iar dacă nu îl obţine ţipă şi bate cu pumnii până i se oferă ceea ce ceruse.
Mai e o zii până la Ajunul Crăciunului când totul ar trebui să fie ca într-o poveste. Fetiţa cea blondă îşi doreşte o păpuşă extrem de scumpă, însă părinţii acesteia nu îşi mai permit aşa ceva. De nervi şi pentru că vroia neapărat acea jucărie,ea, a plecat de acasă fără să vadă părinţii ei deoarece erau prea ocupaţi să facă ordine prin casă. Nemaieşind niciodată din curte, aceasta nu a ştiut încotro să meargă aşa că drumul ei a fost drept. Afară ningea şi bătea vântul. Mergea pe unde mai vedea, era speriată, afară se lăsase întunericul şi îi era frig şi foame. Acum regretă că a plecat de acasă doar pentru o jucărie care oricum o arunca într-un final.
După un timp s-a oprit lângă un copac căci era obosită. Se uită în jurul ei,iar tot ce vedea erau copacii care păreau a fii monştrii cu gheare care se tot apropiau de ea. Era înspăimantată şi derutată. Lacrimile îi curgeau lin şi încet pe obrăjiorii ei catifelaţi. Striga după mama,după tata dar în zadar ... Şi-a dat seama că nimeni nu o aude şi că nu va mai ajunge niciodată acasă. Se gândea acum că ar fii putut sta la căldurică lângă părinţii ei aşteptând să primească orice cadou. S-ar fii putut juca în timp ce soba împraştia căldura ei pretutindeni, s-ar furişa pe lângă mama ei în bucătărie să mai fure câte o prăjiturică, ar fii putut face multe dar nu să stea îngheţată lângă un copac.
Ridicând privirea, a văzut un loc, o căsuţă abandonată, întunecată şi puţin înspăimântătoare,dar aşa cum e, s-a dus către ea. Intră înăuntru deschizând uşa încet. Era praf peste tot şi întuneric. Aprinde un felinar pe care l-a văzut pe o măsuţă mică. Priveşte în jur, iar tot ce vede sunt lucruri vechi şi demult uitate. Se pune pe podea şi adoarme.
Visează la pătuţul ei călduros,iar dimineaţă când avea să se trezească să se repezească direct sub brăduţ, să îşi desfacă darurile şi să se bucure alături de familia ei în prima zi de Crăciun. Se trezeşte şi cu ajutorul câtorva raze vede jucării cârpite şi murdare. Pe unele dintre ele chiar le recunoaşte aducându-şi aminte că le-a aruncat doar că s-a plictisit de ele. Le ia în braţe şi le strânge la piept cu o oarecare dragoste pe care nu o avea faţă de acestea. Acum doar pe ele le la mai are şi se bucură atât de mult că măcar aceste feţe vechi le mai poate vedea.
Acum regretă de faptele sale şi promite în sinea ei că le va preţui chiar şi când nu îi vor mai fi folositoare. Caută prin juru-i un sac să le pună pe toate şi să le ducă într-un cămin mai călduros, mai primitor şi mai luminos. Le îndeasă pe toate,iar mai apoi iese din casă străbătând zăpada deasă şi rece. În urma ei rămân paşii şi dâra lăsată de sac.
Pădurea nu mai pare a fii scoasa dintr-o poveste de groază, iar drumul este mult mai scurt. Poarta din faţa casei era larg deschisă, iar uşa era descuiată. Dă buzna înăuntru... Părinţii, când o văd tresaltă de bucurie şi o cuprind în braţe ... Ea le-a promis că va fi mai cuminte şi va avea mai multă grijă de jucăriile ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu