Singuratate

Simt cum se lasă din ce în ce mai frig. Vântul e ca nişte bucăţi mici de gheaţă ce-mi izbeşte faţa… E o durere cumplită. Imediat se lasă noapte. Se aud urlete de  lupi care par tot mai aproape. E ca un coşmar devenit realitate. Cu fiecare pas pe care îl fac simt cum speranţa de a ajunge la caldura e tot mai aproape.

Trece un timp. Mă opresc. Liniştea e prea stranie. Mă uit în jur. Nici vântul nu mai bate. Mi-e frică. Oare e cineva acolo ? Simt că mă urmăreşte cineva. Mă aşez rezemându-mă de un copac. Încă mai e lumina.

Prea obosită…… închid puţin ochii…. Trece un timp. Iar se aud lupii. Deschid ochii…. Beznă ! Mi-e frică din nou ! Unde sunt ??? Mă ridic. Aş vrea să plec, dar nu ştiu unde…. Inima îmi bate şi o iau la goană. Unde sunt ? Rătăcesc de fiecare dată când păşesc.

Aş vrea….. Îmi doresc….. Nu ştiu…. Vrei să mă salvezi ? Vii ? Eu te aştept în mijlocul pustietăţi.