9. Iubirea e nesăţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără să-i ceri nimic în shimb, mulţumindu-te doar cu ceea ce-ţi oferă. Eu am vrut totul de la tine pentru că-ţi dădusem totul şi oricum ceva mai bun decât mine nu puteam eu să-ţi dau. De aici a pornit greşeala, de la acest schimb în aparenţă just. Dar ce experienţă aveam eu, de unde să ştiu eu că iubirea dintre două fiinţe nu e niciodată egală, că balanţa atârnă când într-o parte, când într-alta, după variabile de care foarte greu ne dăm seama. În cazul nostru balanţa atârna în favoara ta. Lanţurile cu care mă încătuşai erau mult mai puternice decât ale mele.
8. ... şi dacă nu ar fii decât o păcăleală a dragostei mele? De ce să cred? De unde să ştiu? Aş vrea să privesc ochii Maitreyiei.
7. Şi în fumul albastru al ţigării tale,am să descopăr visele mele cele mai frumoase!
6. Dacă aş muri într-o zi,aş vrea să ştii că ai fost cea mai frumoasă întâmplare din viaţa mea..
5. Acum că ştiu tot alfabetul tău,n-ar trebui să mai silabisesc.Să nu mă pedepseşti că te-am chinuit atât până să-l învăţ.Vino,lasă-mă să te citesc!
4. În timp ce-ţi scriam ultima pagină a acestei scrisori de dragoste, lacrimă după lacrimă cădeau pe hârtie. Dar trebuie să mă-nveselec - prinde! - un stol de săruturi zboară în juru-mi, minunat, văd o mulţime imensă! Ha! Ha!... tocmai am prins trei - sunt delicioase!
3. Cum te-aş putea eu pierde pe tine, când tu eşti soarele meu, când razele tale mă încălzesc pe acest drum de ţară? Cum să uit eu soarele?
2. Dac-ar fi fost să trec printr-o pădure cu lupi ca să ajung până la tine, aş fi ajuns cu zdrenţele tinereţii mele sfâşiate, dându-ţi ultima ei picătură. De ar fi fost să trec prin ierburi cu şerpi ca să ajung până la tine, cu tălpile goale aş fi călcat pe şuierul morţii mele, aducându-ţi-o să-i închizi ochii. Dar la poarta casei tale veghează dragostea - şi mi-am tras paşii înapoi ca la ieşirea cu icoana din biserică. Cânt răguşit pe sub ferestrele casei tale, cum cântă copiii italieni pe străzile oraşelor noastre, în mizeria frumuseţii lor cu ochi mediteranieni. Cânt cu mâna întinsă sub cer, ca odinioară cei neîmpăcaţi la răspântii de drum: Ascultaţi, voi toţi, bucuria şi durerea mea.1.Doamne , cum să nu te iubesc atât de mult când mă regăsesc în ideile şi preferinţele tale. Parcă cineva îţi şopteşte ce să zici şi eu doar trebuie să aprob. E incredibil cât de multe asemînări văd. Nu ştiu... Sunt uneori şocat şi nu îmi vine să cred că e real. „Împreună” pare inspiraţia de o dorinţă... Sper să ţi-o îndeplinesc. Sincer, am o singură temere în toată povestea asta, mi-e frică să nu te dezamăgesc, să ai aşteptări mai mari de la mine şi să nu fiu aşa cum îţi doreşti. Nimeni nu e perfect, dar nu vreau să fie totul doar un simplu vis. Deşi, până nu demult mi-ar fi fost greu să cred că cineva de vârsta ta poate oferi atâta satisfacţie sufletească. Dar privind cu atenţie doar la pozele tale îmi dădusem seama că ma înşelam,şi nu o persoană matură e întotdeauna soluţia. Inocenţa ce o emană persoana ta mă face să îţi acord toată atenţia şi să îţi dăruiesc cele mai sincere vorbe şi sentimente pe care le trăiesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu