Orele se scurg anevoia.... Întinsă în pat, arunc privirea spre geamul aspru îngheţat.Zăresc o luminiţă în îndepărtare. Este o stea. De ce am zărit-o exact pe ea? Oare şi tu te uiţi la ea? ... Aş vrea sa fie în acest fel, să ne împreunăm sufletul, inima, mintea şi buzele printr-un sărut nevinovat. Vreau să fim doar unul singur, să fim o dorinţă, una arzătoare şi plină de speranţă şi naturaleţe. Vreau....da,asta vreau!
Poate că nu ar mai trebui să fiu aşa dură cu mine, nici cu alţii...poate ar trebui să îi tratez pe oamenii iubiţi ca şi cum aş vrea să fu iubită...
"Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face.", dar nimeni nu e perfect. Avem defecte... Nu contează dacă sunt minore sau majore,sunt doar....defecte. Nu se clasifică.
Ştiu că niciodată nu vei fi al meu...dar nici nu vrei. Te urăsc pentru asta! Ştii că te urăsc, dar ador că atunci când mă simt lipsită de speranţă vi la mine şi mă îndulceşti, mă fericeşti şi îmi redai speranţa.
Sunt atât de multe de învăţat, dar nu o poţi face, şi eşti atât de departe, dar cumva reuşesc să ajung la tine.
Nu sunt o sfântă, chiar nu sunt, dar sunt conştientă de ceea ce am făcut. Îţi promit că nu voi mai repeta greşelile făcute, şi nu-mi spune că nu mă ierţi pentru că nimeni nu e perfect. Îţi voi alunga durerea, mă voi împotrivii lumii....mă voi mişca repede şi încet... Trebuie să plec. Pentru cât timp nu ştiu. Doar.... Aşteaptă-mă! Şi dacă nu vrei, măcar prefă-te că mă aştepţi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu